5 replici pe care un copil nu ar trebui să le audă de la părinți

Sunt lucruri pe care un părinte nu ar trebui niciodată să i le spună copilului său. Este adevărat că viața este complexă și că sunt momente când poți “scăpa” o replică fără să îți dai seama. Însă, de dragul copiilor noștri, ne putem educa și controla cât mai mult.

Este o opinie personală care îmi întărește și mai mult sentimentul că îmi doresc să fiu cea mai bună versiune a mea, pentru a fi o mamă bună pentru Ana.

Din acest motiv nu aș vrea să îi spun…

Să îți fie rușine! sau E rușine să… sau Să nu ne faci de rușine!

Pentru simplu fapt că nu aș vrea vreodată să îi fie rușine. Rușinea este un sentiment care ne cenzurează, este un obstacol inutil care ne limitează și nu ne dă voie sa fim cine suntem cu adevărat. Aș vrea să fie ea însăși mereu și să nu îi fie rușine niciodată cu asta. Cele 3 situații sunt diferite: în prima situație ar trebui să simți sentimentul de rușine pentru ceva ce ai făcut, în a doua situație ar fi bine să nu faci ceva pentru că este rușinos, iar în a treia situație contează pentru mine părinte mai mult părerea celorlalți decât ceea ce simți tu, copilul meu. În oricare din cele 3 situații sentimentul copilui este pus pe loc secund.

Să vezi ce bătaie mănânci dacă

Un fel de eu sunt mai puternic și dacă nu faci ce spun eu atunci vei fi maltratat fizic. Cine a inventat proverbul “bătaia e ruptă din rai” a fost un om trist care a căutat o scuză penibilă pentru a-și abrutiza copiii. Groaznic! Numai replica în sine are efect de a maltrata psihicul unui copil. Numai gândul că persoana în care ai 100% încredere și pe care o iubești cel mai mult, de care depinzi, ar putea să te lovească mă înfioară teribil. Așa ceva pur și simplu nu ar trebui să existe!

Dacă nu vii plec și te las aici

Dacă nu faci ce îți spun eu te abandonez aici și îmi văd de drumul meu. Brațele mele vor fi mereu casa ei, iar aripile ei sunt suficient de puternice să ajungă oriunde își dorește, în timp ce brațele mele rămân deschise pentru a o primi oricând are nevoie. Nu aș vrea să îi subliniez ideea că depinde de mine, că nu se poate descurca singură, că nu poate fi independentă sau că există posibilitatea de a o abandona dacă nu face cum spun eu.

X a putut să facă asta, tu de ce nu ai putut?

Cred că această replică este una din cele mai întâlnite. Ideea comparației pleacă încă de la naștere: câte kg are copilul tău? Când a spus primul cuvânt? Când a făcut primul pas? Suntem ființe diferite, unii mai rapizi, alții mai puțin rapizi, unii mai buni la ceva, alții la altceva, nu văd de ce i-aș întări ideea că ea nu este suficient de bună, că ea nu este ca X care a reușit. Și cred că iarăși este mai important pentru părinte cum este văzut el de ceilalți decât cum se vede copilul lui: X a reușit și mama lui e fericită, tu nu ai reușit și m-ai dezamăgit.

Cât ești la mine în casă faci ce îți spun eu!

Faptul că eu plătesc, tu nu ai voie să ai opinii. Cât de rău ar putea să îi facă fetiței mele această replică. Din contră, aș vrea să știu ce gândește, ce își dorește, ce simte. Căminul nostru este locul în care ne simțim în siguranță, suntem liberi să ne exprimăm fără a fi judecați și ne iubim și avem încredere că ne susținem reciproc.

Pentru că așa am spus eu

O replică prin care părintele recunoaște că nu are niciun argument și atunci își exercită poziția de superioritate în fața copilului său. Nu mă interesează ce crezi tu, faci cum spun eu. În niciun caz nu aș vrea să îi las senzația că nu poate să aleagă sau că ar face o alegere greșită sau că nu ar trebui să aibă încredere în judecata ei.

Sunt multe de spus. Par doar niște cuvinte, însă pot modela un adult fără încredere în propria persoană.

Tu ce opinie ai despre aceste replici? Ce alte replici crezi că ar merita menționate?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *